Când un rulment începe să „vorbească”, de obicei o face prin vibrații, zgomot și uzură. Iar în spatele acestor semne stă aproape întotdeauna același lucru: lubrifierea făcută greșit sau cu produsul nepotrivit. Dacă vrei să înțelegi cum se aleg lubrifianții potriviți pentru diferite tipuri de rulmenți, de ce nu toate unsorile fac același lucru și ce înseamnă, în practică, o lubrifiere corect aplicată, atunci citește în continuare.
Rulmenții liniari lucrează în condiții total diferite față de rulmenții rotativi. În funcție de viteza de deplasare, de încărcarea pe axă și de mediul în care funcționează, se folosesc trei categorii principale de lubrifianți:
Uleiurile fluide sunt ideale atunci când mișcarea este rapidă și repetitivă, iar frecarea trebuie redusă imediat. Ele intră ușor între bile și căile de rulare, ceea ce menține temperatura scăzută și previne blocajele. Sunt folosite des la sisteme cu curse lungi sau utilaje care funcționează în regim continuu.
Unsorile semisintetice sunt mai potrivite pentru aplicații cu sarcini mari și vibrații. Aderă foarte bine pe ghidaje și rămân acolo chiar și atunci când axa este expusă la șocuri mecanice. Sunt recomandate pentru rulmenți liniari care susțin greutate mare sau funcționează în medii cu praf.
Lubrifianții solizi (de tip grafit sau PTFE) sunt folosiți rar, dar sunt indispensabili în zone unde uleiul ar atrage murdăria sau unde există temperaturi mai ridicate decât cele normale. Sunt o soluție bună pentru aplicații speciale, unde ai nevoie de o peliculă foarte subțire și stabilă.
Un aspect util este și frecvența relubrifierii, care diferă în funcție de viteză și sarcină. Uleiurile fluide necesită reaplicare mai frecventă, în timp ce unsorile rămân stabile pe perioade mai lungi. În plus, lubrifiantul trebuie ales și în funcție de materialul axei: suprafețele din aluminiu necesită produse cu aditivi anti-uzură, în timp ce axele din oțel călit tolerează pelicule mai subțiri.
Indiferent de tipul de lubrifiant, situațiile diferă dacă folosim rulmenti liniari inox, unde protecția anticorozivă este prioritară, sau rulmenti liniari carcasa, unde lubrifierea trebuie să ajungă corect în interiorul carcasei.
În aplicațiile montate pe cadre metalice sau pe echipamente fixe, apar deseori rulmenti liniari cu talpa, unde lubrifierea trebuie să țină cont și de stabilitatea ansamblului.
În ceea ce privește alegerea tipului de rulment, lucrurile devin mult mai simple dacă urmezi următoarele criterii:
1. Tipul de axă și modul de susținere
Pentru o axă susținută doar la capete, ai nevoie de rulmenți liniari cu toleranțe mai mari la flexare. În schimb, dacă axa este susținută continuu pe o bază, poți folosi rulmenți liniari clasici, care rulează perfect pe un traseu rigid.
2. Greutatea și sarcina aplicată pe axă
Rulmenții liniari carcasa sunt foarte stabili atunci când ai sarcini mari sau vibrații, deoarece carcasa distribuie uniform forțele. Dacă ai zone cu umiditate sau expunere la agenți corozivi, alege automat rulmenti liniari inox. Pentru structuri fixe, plăci de montaj sau sisteme modulare, rulmenții liniari cu talpă sunt soluția cea mai predictibilă, fiind construiți special pentru ancorare fermă.
3. Jocul intern al rulmentului
Pentru aplicații cu precizie ridicată, se aleg modele cu joc redus, care elimină vibrațiile fine. În schimb, la instalații unde axa poate avea mici devieri, este necesar un joc mai mare pentru a preveni blocajele. Și toleranța axei contează: axele rectificate la h6 oferă o rulare mult mai stabilă decât cele h8, mai ales în combinație cu rulmenții liniari montați în carcasă.
4. Viteza de deplasare
Mișcările rapide cer rulmenți ușori, cu frecare redusă, în timp ce mișcările lente sub sarcină mare cer modele robuste, preferabil cu căi de rulare dure și cu toleranțe mai bine controlate.
Aplicarea corectă contează la fel de mult ca alegerea lubrifiantului. Procesul se face în trei pași:
1. Curățarea axei și a căilor de rulare
Se folosește o soluție degresantă care elimină reziduurile, praful fin și pelicula veche de ulei. Axa trebuie ștearsă complet înainte de următorul pas.
2. Aplicarea lubrifiantului pe axă, nu direct pe rulment
Lubrifiantul se pune în strat subțire pe axă, iar rulmentul se mișcă manual de câteva ori pe cursă scurtă ca să distribuie uniform pelicula. La modelele cu carcasă, lubrifierea trebuie să pătrundă în punctele de contact interne.
3. Verificarea uniformității și îndepărtarea excesului
Dacă rămâne prea mult lubrifiant, bilele vor deplasa depunerea în capătul cursei, iar asta duce la zone neprotejate. Excesul se șterge rapid cu o lavetă moale.
După aplicare, merită urmărite câteva semne:
Ideal este să verifici starea lubrifierii după un anumit număr de ore de funcționare, nu după un interval fix de timp.
Dacă respecți acești pași, rulmenții liniari (indiferent că sunt inox, cu carcasă sau cu talpă) își vor păstra precizia și vor funcționa fără probleme pe termen lung.
Sursa foto: freepik.com
Lubrifianți pentru rulmenți liniari
Rulmenții liniari lucrează în condiții total diferite față de rulmenții rotativi. În funcție de viteza de deplasare, de încărcarea pe axă și de mediul în care funcționează, se folosesc trei categorii principale de lubrifianți:
- uleiuri fluide
- unsori semisintetice
- lubrifianți solizi pentru condiții extreme.
Uleiurile fluide sunt ideale atunci când mișcarea este rapidă și repetitivă, iar frecarea trebuie redusă imediat. Ele intră ușor între bile și căile de rulare, ceea ce menține temperatura scăzută și previne blocajele. Sunt folosite des la sisteme cu curse lungi sau utilaje care funcționează în regim continuu.
Unsorile semisintetice sunt mai potrivite pentru aplicații cu sarcini mari și vibrații. Aderă foarte bine pe ghidaje și rămân acolo chiar și atunci când axa este expusă la șocuri mecanice. Sunt recomandate pentru rulmenți liniari care susțin greutate mare sau funcționează în medii cu praf.
Lubrifianții solizi (de tip grafit sau PTFE) sunt folosiți rar, dar sunt indispensabili în zone unde uleiul ar atrage murdăria sau unde există temperaturi mai ridicate decât cele normale. Sunt o soluție bună pentru aplicații speciale, unde ai nevoie de o peliculă foarte subțire și stabilă.
Un aspect util este și frecvența relubrifierii, care diferă în funcție de viteză și sarcină. Uleiurile fluide necesită reaplicare mai frecventă, în timp ce unsorile rămân stabile pe perioade mai lungi. În plus, lubrifiantul trebuie ales și în funcție de materialul axei: suprafețele din aluminiu necesită produse cu aditivi anti-uzură, în timp ce axele din oțel călit tolerează pelicule mai subțiri.
Indiferent de tipul de lubrifiant, situațiile diferă dacă folosim rulmenti liniari inox, unde protecția anticorozivă este prioritară, sau rulmenti liniari carcasa, unde lubrifierea trebuie să ajungă corect în interiorul carcasei.
În aplicațiile montate pe cadre metalice sau pe echipamente fixe, apar deseori rulmenti liniari cu talpa, unde lubrifierea trebuie să țină cont și de stabilitatea ansamblului.
Alegere corectă a tipului de rulment în funcție de axă
În ceea ce privește alegerea tipului de rulment, lucrurile devin mult mai simple dacă urmezi următoarele criterii:
1. Tipul de axă și modul de susținere
Pentru o axă susținută doar la capete, ai nevoie de rulmenți liniari cu toleranțe mai mari la flexare. În schimb, dacă axa este susținută continuu pe o bază, poți folosi rulmenți liniari clasici, care rulează perfect pe un traseu rigid.
2. Greutatea și sarcina aplicată pe axă
Rulmenții liniari carcasa sunt foarte stabili atunci când ai sarcini mari sau vibrații, deoarece carcasa distribuie uniform forțele. Dacă ai zone cu umiditate sau expunere la agenți corozivi, alege automat rulmenti liniari inox. Pentru structuri fixe, plăci de montaj sau sisteme modulare, rulmenții liniari cu talpă sunt soluția cea mai predictibilă, fiind construiți special pentru ancorare fermă.
3. Jocul intern al rulmentului
Pentru aplicații cu precizie ridicată, se aleg modele cu joc redus, care elimină vibrațiile fine. În schimb, la instalații unde axa poate avea mici devieri, este necesar un joc mai mare pentru a preveni blocajele. Și toleranța axei contează: axele rectificate la h6 oferă o rulare mult mai stabilă decât cele h8, mai ales în combinație cu rulmenții liniari montați în carcasă.
4. Viteza de deplasare
Mișcările rapide cer rulmenți ușori, cu frecare redusă, în timp ce mișcările lente sub sarcină mare cer modele robuste, preferabil cu căi de rulare dure și cu toleranțe mai bine controlate.
Aplicarea lubrifiantului pentru rulmenți liniari
Aplicarea corectă contează la fel de mult ca alegerea lubrifiantului. Procesul se face în trei pași:
1. Curățarea axei și a căilor de rulare
Se folosește o soluție degresantă care elimină reziduurile, praful fin și pelicula veche de ulei. Axa trebuie ștearsă complet înainte de următorul pas.
2. Aplicarea lubrifiantului pe axă, nu direct pe rulment
Lubrifiantul se pune în strat subțire pe axă, iar rulmentul se mișcă manual de câteva ori pe cursă scurtă ca să distribuie uniform pelicula. La modelele cu carcasă, lubrifierea trebuie să pătrundă în punctele de contact interne.
3. Verificarea uniformității și îndepărtarea excesului
Dacă rămâne prea mult lubrifiant, bilele vor deplasa depunerea în capătul cursei, iar asta duce la zone neprotejate. Excesul se șterge rapid cu o lavetă moale.
După aplicare, merită urmărite câteva semne:
- Dacă rulmentul începe să emită un zgomot metalic sau glisează sacadat, filmul de lubrifiant este insuficient.
- Dacă mișcarea pare prea moale sau apar depuneri în ambele capete ale cursei, ai aplicat prea mult.
Ideal este să verifici starea lubrifierii după un anumit număr de ore de funcționare, nu după un interval fix de timp.
Dacă respecți acești pași, rulmenții liniari (indiferent că sunt inox, cu carcasă sau cu talpă) își vor păstra precizia și vor funcționa fără probleme pe termen lung.
Sursa foto: freepik.com