Eva Heyman
„Dramatizarea este bazată pe jurnalul Evei Heyman, o fetiță evreică în vârstă de 13 ani care a locuit in Oradea în timpul ghetoizării. Așadar, acțiunea se petrece în Oradea anului 1944, de aceea am considerat întotdeauna că această poveste scenică trebuie să ia naștere aici, la ea acasă. Părinții Evei sunt despărțiți. Ea locuiește cu bunicii și își dorește să devină fotoreporter, dar cel mai mult și mai mult își dorește să trăiască. Are o poftă extraordinară de viață până în ultima clipă.
Este martoră atunci când nemții îi răpesc cea mai bună prietenă, pe care nu o mai vede niciodată, este martoră atunci când nemții intră în Oradea „cu tunuri și tancuri”, este martoră atunci când i se ia bicicleta roșie la care ține enorm, aparatul de fotografiat și, de fapt, toate obiectele pe rând. Este martora unor orori de nedescris, dar dorința de a trăi nu o părăsește niciodată. Pe parcursul spectacolului, vom asista și la momente obișnuite din viața unui copil, dar puse într-un context total neobișnuit.
Ea se joacă, este geloasă, se îndrăgostește și visează foarte mult chiar dacă trăiește sub amenințare permanentă. E naivă, dar extrem de inteligentă. Este un copil maturizat forțat înainte de vreme. În construcția rolului am mizat foarte mult pe aceste trăsături puternice de caracter ale ei. Eva la cei 13 ani este cu adevărat o luptătoare. Dacă voi reuși să păstrez speranța vie până la final atât pe scenă cât și în sală, cred că mi-am atins măcar o parte din scop.” (Ioana Maria Repciuc)