Domnisoara Iulia
„Domnișoara Iulia – text considerat o capodoperă a lui Strindberg – mizează pe dezvăluirea firii umane cu toate „peticele sufletului”, așa cum scrie dramaturgul în prefață. Argumentul lui Strindberg prezintă o viziune foarte modernă asupra teatrului de acum un secol, iar intriga merge pe mai multe niveluri. Ni se prezintă un conflict și de clase sociale, și de gen, dincolo de un orizont erotic foarte pregnant și pus în prim-plan. Iulia reprezintă o clasă nobiliară în declin, prin „degenerarea” indivizilor, pe când Jean e exponentul unei noi clase de mijloc, în ascensiune, cu reflexe bune și capabilă să învețe repede. Strindberg nu se poate abține să nu fie misogin în prefață, e clar deci că resortul principal al textului e unul erotic și cu tâlc autobiografic.
Regizorul Alexandru Weinberger-Bara – care debutează cu acest spectacol pe scena din România – a articulat un discurs artistic puternic, cu miza pe actori, în care ține cont și de pulsiunea sexuală a întâmplării, dar și de dimensiunea sa socială, ca și de postura de victime încă incapabile de emancipare a eroilor. Un spectacol despre (aproape) imposibila evadare din sine…” - Claudiu Groza
„Domnișoara Iulia – text considerat o capodoperă a lui Strindberg – mizează pe dezvăluirea firii umane cu toate „peticele sufletului”, așa cum scrie dramaturgul în prefață. Argumentul lui Strindberg prezintă o viziune foarte modernă asupra teatrului de acum un secol, iar intriga merge pe mai multe niveluri. Ni se prezintă un conflict și de clase sociale, și de gen, dincolo de un orizont erotic foarte pregnant și pus în prim-plan. Iulia reprezintă o clasă nobiliară în declin, prin „degenerarea” indivizilor, pe când Jean e exponentul unei noi clase de mijloc, în ascensiune, cu reflexe bune și capabilă să învețe repede. Strindberg nu se poate abține să nu fie misogin în prefață, e clar deci că resortul principal al textului e unul erotic și cu tâlc autobiografic.
Regizorul Alexandru Weinberger-Bara – care debutează cu acest spectacol pe scena din România – a articulat un discurs artistic puternic, cu miza pe actori, în care ține cont și de pulsiunea sexuală a întâmplării, dar și de dimensiunea sa socială, ca și de postura de victime încă incapabile de emancipare a eroilor. Un spectacol despre (aproape) imposibila evadare din sine…” - Claudiu Groza