Turnul din Pisa

La 27 februarie 1964, guvernul italian anunta ca accepta sugestii cu privire la modul de a salva de la prabusire renumitul Turn inclinat din Pisa. Varful turnului de 180 de picioare era aplecat (in raport cu baza) cu 17 picioare spre sud, iar studiile aratau ca inclinatia se marea in fiecare an cu un anumit procent.

Expertii au avertizat ca cladirea medievala – una dintre principalele atractii turistice din Italia – este in pericol grav de a se prabusi in urma unui cutremur sau a unei furtuni. Propunerile de a salva Turnul inclinat au ajuns la Pisa din toata lumea, dar abia in 1999 au inceput lucrarile de restaurare. In 9 august 1173, a inceput constructia Turnului inclinat, care gazduia clopotele imensei catedrale din Piazza dei Miracoli (Piata Miracolelor).

La momentul respectiv, Pisa reprezenta o importanta putere comerciala si era unul dintre cele mai bogate orase din lume, iar turnul clopotelor era cel mai mare vazut vreodata in Europa. Totusi, cand turnul avea doar trei etaje, constructia a fost oprita dintr-un motiv necunoscut. Este posibil ca acest lucru sa se fi intamplat din cauza unor conflicte economice si politice, sau din cauza ca inginerii au observat ca inca de atunci ca turnul incepea sa se "scufunde" in sol, pe o parte.

Recent, s-a stabilit ca inclinatia turnului este cauzata de ramasitele unui vechi estuar al unui rau, localizat sub edificiu. In zona respectiva, solul este constituit in mare parte din apa si nisip sedimentat, iar o parte a grelei constructii din marmura a inceput sa se scufunde treptat in sol, imediat dupa ce a fost facuta fundatia edificiului. Pauza in constructii de 95 de ani a permis constructiei sa se stabilizeze oarecum, iar noul inginer-sef a cautat sa compenseze inclinatia vizibila a turnului, construind noile etaje ceva mai inalte pe partea mai scurta a edificiului.

In 1278, muncitorii au terminat al saptelea etaj si constructia a fost din nou oprita. Pana in acel moment, inclinatia sudica era aproape de trei picioare. In 1360, au inceput lucrarile pentru camera clopotelor - al optulea si ultimul etaj – iar muncitorii au incercat sa compenseze inclinatia construind respectiva camera usor oblic fata de restul turnului. Turnul a fost finalizat in mod oficial in 1370.

In ciuda inclinatiei sale care continua sa se mareasca, cladirea a fost privita drept o minune arhitecturala, iar oamenii veneau de la mari departari pentru a putea admira cele 200 de coloane si cele sase arcade externe ale sale. Inclinatia a crescut cate putin in fiecare an, insa acest fapt doar a sporit interesul pentru turn. Masurarea din 1550 arata ca varful era deplasat cu 12 picioare spre sud fata de baza. In 1938, unui arhitect i s-a permis sa excaveze baza turnului, din care o portiune intrase in pamant. Pe masura ce sapa, a inceput sa tasneasca apa din pamant, iar turnul s-a inclinat inca cativa centimetri spre sud. In 1934, Benito Mussolini, dictatorul Italiei, a decis ca Turnul inclinat reprezenta un simbol nepotrivit pentru "masculina" Italie fascista.

Intr-o incercare de a inversa inclinatia, inginerii au facut gauri in fundatia turnului si au turnat aproximativ 200 de tone de beton. Insa turnul s-a inlinat brusc inca cativa centimetri spre sud. In anii ’50, grelele clopote medievale au fost incuiate. In 1964, guvernul italian a cerut in mod public sugestii cu privire la modul de a salva turnul de la o viitoare prabusire preconizata de guvern. Doi ani mai tarziu, o incercare de restaurare, in care era implicata efectuarea unor foraje, a fost abandonata atunci cand turnul s-a inclinat inca putin spre sud. In 1985, o alta incercare nereusita de a restaura turnul a cauzat o marire a inclinatiei acestuia.

In 1990, guvernul italian a inchis usile Turnului pentru public, din motive de siguranta, si a inceput sa ia in considerare propuneri mai drastice pentru salvarea turnului. In 1992, in incercarea de a stabiliza temporar cladirea, au fost construite in jurul turnului, pana la al doilea etaj, tendoane din fier, captusite cu plastic. In anul urmator, o fundatie din beton a fost construita in jurul turnului, iar in partea nordica a acestuia au fost plasate contragreutati. Utilizarea acestor greutati au reusit sa reduca inclinatia cu aproximativ doi centimetri. In 1995, comisia care supraveghea restaurarea a incercat sa inlocuiasca contragreutatile inestetice cu cabluri subterane.

Inginerii au inghetat pamantul cu azot lichid, insa acest fapt a cauzat o marire dramatica a inclinatiei, iar proiectul a fost anulat. In sfarsit, in 1999, inginerii au inceput un proces de extragere a pamantului de sub partea din nord, fapt care in cateva luni a inceput sa prezinte efecte pozitive. Pamantul a fost indepartat intr-un ritm foarte lent, nu mai mult de cativa metri cubi pe zi, iar un ham masiv din cablu a fost folosit pentru a sustine turnul, pentru eventualitatea unei destabilizari bruste a acestuia.

In sase luni, inclinatia a fost redusa cu peste 3 cm, iar pana la finele anului 2000, cu aproape un picior. Dupa ce s-a obtinut o reducere de un picior si jumatate, proiectul a fost finalizat. Acesti 47 de cm vor conferi inca 300 de ani de viata Turnului Inclinat din Pisa si vor permite redeschidea lui pentru public, care nu va observa cu usurinta vreo diferenta a celebrei inclinatii a turnului.

Categorie	Stiri Turism
Adăugat	14.09.2022
Modificat	acum 6 luni
Vizualizări	1975

Despre Turnul din Pisa

Detalii conținut

Votează & Distribuie